Explorează Zalăul
și Județul Sălaj

Unul dintre cele mai mari și mai bine conservate situri arheologice romane din România și una dintre cele mai importante fortificații de frontieră ale întregului Imperiu Roman.

Fondat în 106 d.Hr. de împăratul Traian în timpul celui de-al doilea Război Dacic, Porolissumul a servit drept cetate defensivă care proteja principalul pasaj montan carpatic pe frontiera nordică a imperiului. A devenit capitala provinciei Dacia Porolissensis în 124 d.Hr., primind ulterior statutul de municipium sub Septimius Severus.

Situl a găzduit aproximativ 5.000 de trupe auxiliare din Hispania, Galia și Britannia. A fost abandonat când romanii s-au retras din Dacia în 271 d.Hr. sub Aurelian, deși dovezile arheologice atestă ocuparea sa timp de secole după aceea.

Artefactele de la sit sunt păstrate la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, care prezintă ziduri romane reconstruite, case și fațade de temple provenite din săpături.

Înființat în 1951, muzeul găzduiește peste 225.000 de bunuri culturale acoperind 25.000 de ani de locuire umană în Județul Sălaj — de la peșteri paleolitice până în era modernă.

Muzeul este principalul depozitar al artefactelor excavate la Porolissum. Galeriile sale din epoca romană prezintă ziduri defensive (Limes) reconstruite, o casă romană completă cu încălzire prin hypocaustum, apă curentă și băi, și fațade de temple cu monumente dedicate lui Jupiter Dolichenus și altor zeități.

Printre obiectele de referință se numără "Venus" de la Zăuan — o figurină neolitică din 5500-5300 î.Hr. — o reconstrucție a unui atelier de turnătorie din Epoca Bronzului, expoziții de prelucrare a metalelor dacice și un etaj cu o scenă recreată a pieței Zalău de la începutul secolului XX.

O zonă naturală protejată cu formațiuni stâncoase extraordinare din gresie, modelate de-a lungul mileniilor prin cicluri de îngheț-dezgheț, eroziunea apei și gravitație — semănând cu turnuri, ciuperci, ace și creaturi mitice.

Desemnată zonă protejată încă din 1975 (rezervație IUCN Categoria IV), suprafața de 3 hectare găzduiește formațiuni numite după personaje din folclorul românesc: Zmeul și Zmeoaica, Acul Cleopatrei, Sfinxul, Călugării și multe altele.

Zona este înconjurată de păduri de fag, stejar și tei și adăpostește specii rare de plante mediteraneene și endemice, alături de faună ce include mistrețul, ciocănitorile și salamandrele.

Una dintre cele mai importante grădini botanice din România, întinzându-se pe 10 hectare în incinta Castelului Wesselenyi din Jibou.

Fondată de profesorul Vasile Fati între 1959-1968 ca parte a liceului local, grădina a devenit instituție independentă de cercetare în 1970. Astăzi este administrată de Institutul de Cercetări Biologice din Jibou, servind atât ca facilitate științifică, cât și ca destinație publică ce promovează iubirea și respectul pentru natură.

Grădina cuprinde multiple sectoare tematice, sere de colecție cu specii tropicale și subtropicale, un complex de acvarii, un parc zoologic cu aviare, o grădină japoneză și un rozariu.

Parte din sistemul Munților Apuseni, Meseșul formează granița naturală sudică a Județului Sălaj, cu vârfuri de până la 996 de metri (Măgura Priei).

Acoperiți cu păduri mixte de fag și stejar, munții oferă trasee marcate cu vedere panoramică asupra dealurilor Sălajului și peisajului transilvanian în ansamblu. Meseșul este cea mai accesibilă destinație de drumeție montană din apropierea Zalăului.

O biserică de lemn din secolul al XVI-lea, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" — monument istoric din județul Sălaj și una dintre opririle opționale ale turului ghidat pentru însoțitori, vineri 18 septembrie.

Construită în jurul anului 1558 (datată prin dendrocronologie pe baza grinzilor originale de stejar), biserica a deservit satul Racâș din Comuna Hida și se numără printre cele mai vechi monumente de lemn păstrate din județul Sălaj. Intervenții din secolul al XVIII-lea au înălțat acoperișul (~1761 și 1772) și au adăugat programul de pictură interioară în 1783, atribuit lui Ioan Pop din Unguraș.

O restaurare comprehensivă în perioada 2000–2002 a consolidat structura și a stabilizat picturile. Biserica este înregistrată în Lista Monumentelor Istorice sub codul SJ-II-m-A-05101.